Cripta

În visul crud avut aseară
În care cripta s-a deschis
Văzut-am corpul tău ce ceară
Ce stă pe masa lungă-ntins.

În visul crunt avut aseară
Când inima mi s-a deschis
Am zis cu lacrima mortală
Că viaţa nu-i un paradis.

Văzut-am corpul tău de ceară
În cripta care s-a deschis
Văzut-am efemera viaţă
În ciclul care s-a închis.

Văzut-am corpul tău de ceară
Fără de viaţă jos întins
Cumplita-mi viaţă grea ş-amară
Din spasmul morţii s-a destins.

Am zis cu lacrimă mortală
Atunci, plecând în iadul trist,
Că eu nu voi lăsa să moară
Nimic din morţii din abis.

Am zis cu lacrimă mortală
Când inima mi s-a deschis
Că sângele vărsat în poală
Mă va ferii de paradis.

Primii fulgi

Geru-i crâncen, bate vântul,
Se-nfioară tot pământul,
Cerul e uscat şi tace,
Frigul mă-nţeapă cu ace.

Cad trei fulgi, cu jenă parcă,
Ei în nori nu par să-ncapă
Au căzut din patul care
Acoperă cerul cu-ntristare.

Alţi cinci fulgi vin mai grămadă
Parcă se îngrămădesc să vadă
Cum copiii stau în casă
Şi duc o viaţă frumoasă.

Ninse ieri

Într-o seară ninse tare
Eu priveam cu întristare
Cum albul astup-o zare
Dup-o oră de ninsoare.

Bradu-şi ducea blana groasă
De zăpadă albicioasă
Care a căzut într-o seară
Peste pădurea ideală.

Iepurii, pe sub zăpezi,
Stau şi ei ca să nu-i vezi,
Se ascund de vulpea care
Ia găina din cuibare.

Toată lumea amorţită,
Stă în case, cătrănită,
Nu iese nimeni afară.
Doar morarul e la moară.

Bătrânul lac vulcanic

Adâncul lac de munte
Sclipind la înserare
Atrage priviri multe
Cuprinse de-nsetare.

În apa-i pură, rece
Fiorul blând coboară
În timp ce ziua trece
Şi soarele dogoară.

În apa blândă, lină
Adâncul te atrage
Sfârşitul vrei să vină
Când apa se retrage.

Sclipind hâtru prin ape
Câte-un curent mai rece
Căldura vrea s-o crape
În timp ce hâtru trece.

În zilele de vară
Fierbinţi şi cu mult soare
Pe apă vrea s-o doară
Dorul de răcoare.

În craterul fierbinte
Când s-a născut, el, lacul
Nu-şi mai aduce-aminte
Cât e de sacru.

Cu un blestem legat
Legat, nedezlegat nici azi
Săracul lac de munte
Aşteaptă ca să cazi.

Dorinţa lui acerbă
Te trage la adânc
Acolo fără vorbă
Curenţii, ei, te strâng.

Cu braţe reci de piatră
Te înconjoară apa
Te năruie, te sapă
Aşteaptă să zici gata.

Cu anul care vine
El om din nou doreşte
Fiinţă ce prin vine
Trăieşte bărbăteşte.

Albastrul lac vulcanic
Te cere te-nconjură
Rămâne să fii darnic
Şi să-l priveşti cu ură.

În apele-i albastre
Un tremur se arată
Şi ameţite astre
Adânc, par că se ceartă.

Romantica plimbare
Făcută lângă mal
Aduce cu răbdare
Un rece, dulce val.

Când apa-i mulţumită
Un om este pierdut
Şi ea va sta tăcută
Un an, chiar şi mai mult.

Alege în tăcere
Dintre turişti pe unul
Pe care cu plăcere
Îl va-nghiţi, nebunul.

În serile cu lună
După cumplita moarte
Tot lacul vrea să spună
Că viaţa e o parte.

O parte este viaţa
A sorţii unui om
Şi moartea este soarta
Vieţii din dragul om.

Sclipeşte acuma apa
Şi vântul iar adie
Groparul sapă groapa
Viaţa e păpădie.

Întinderea sticloasă
Reflectă întreg cerul
O picătură zgomotoasă
Va sparge efemerul.

Adie vântu-n valuri
Şi udă toată apa
Iubiţii sunt pe maluri
Groparul e cu sapa.

Ursit adânc e lacul
Pe fundul lui să zacă
Pe an un om, săracul,
Cu soarta-i blestemată.

Vibrând în crater udă
Sătulă de mult soare
Apa ce stă nudă
Doreşte o ninsoare.

Lumina caldă tace
În întuneric plânge
O doare apa care zace
Sub norii grei ea fuge.

Din norii ca de vată
Albastrul cer se vede
Din brazii iese crispată
O apă rece, verde.

Acesta-i lacul morţii,
Al vieţii totodată
Depinde cum vor sorţii
Viaţa e luminată.